imi place...

imi place sa ma plimb prin frunzele uscate, toamna, pe poteci de munte

imi place sa beau un pahar de vin bun cu buni prieteni, la gura sobei, sau a semineului, in lipsa sobei

imi place si mai mult, sa beau o cana de vin fiert cu scortisoara si piper, jumate sub plapuma, rasfoind o carte buna, la lumina lampii achizitionate cu drag, din Ikea :)

imi plac canile, am o adevarata pasiune pt ele, mari, mici, de cafea, de vin, colorate sau negre, cu motiv sau fara, cate una pentru fiecare moment al zilei sau de suflet

imi place sa gatesc in weekend, in tihna, pe-ndelete, imi plac mirodeniile, imi place caldura casei mele, acum la inceput de noiembrie, cand geamurile se aburesc, iar florile stau cuminti, in vaza si pe pervaz

imi place sa adorm visand, dupa ce mi-am "cantarit" ziua, cu bune si rele, cu fapte si ganduri...

imi place la nebunie ada si povestile ei calde, parfumate, colorate, cu ea imi incep si-mi termin ziua, cum altfel, decat frumos ?!

si s-ascult pustiul....ce melancolie

"Plouă,

plouă, plouă,

Vreme de beţie –

Şi s-asculţi pustiul,

Ce melancolie!

Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,

Cu atat mai bine –

Şi de-atîta vreme

Nu ştie de mine

Nimeni, nimeni, nimeni..."

mi-e dor sa scriu, mi-e dor de mine cea din alta toamna, mi-e dor de toamna aurie, de plimbarile prin frunze, imi lipseste fosnetul aspru al crengilor dezgolite prea devreme...imi lipseste oglinda aia stramba, in care vad totul sec, brut, in stare neprelucrata....nu, nu mai cred in teoria conspiratiei, nici in razbunarea eternei victime.....cred in realitatea asta cetoasa, spalata de o ploaie mocaneasca nesfarsita...

ma apasa toamna asta ploioasa, imi taie din elan, ma intoarce cu fata spre trecut....nu, nu au disparut amenintarile, nu au disparut discutiile fara sens, dar sunt pe cale sa....simt eu, ca se vor aseza curand; da, stiu, sunt posibile furtuni, da, razboiul se poate isca dintr-o vorba sau un gest demascat prea devreme.....

miroase-n casa a orez cu lapte dulce, cu scortisoara....e cald si liniste....si s-asculti pustiul, ce melancolie.....o binefacere, pt suflet, o oaza pentru ganduri.....nu ma doare nimic....nu ma ingrjoreaza decat tusea pustilor de grupa mica :), criza economica si numarul(prea) mare de afise electorale cu dl presedinte.....dar asta e alta poveste....

seara asta e doar pt mine....astept luna noiembrie.....astept sa traiesc....astept sa mai trec pe raboj, inca un eveniment fericit, inca un zambet, inca un dans, poate o imbratisare....si traiesc!

intamplator sau nu......un citat :"Aceasta este puterea - sa tii in maini frica altcuiva si sa i-o arati." Amy Tan; imagine de aicihttp://zboara.eu/victor/864

petitie online- 70 km pe E 85

cei care circula frecvent pe acest drum stiu despre ce e vorba

daca vi se pare o masura buna, sau daca treceti pe aici, va rog, votati!

http://www.petitieonline.ro/petitie-p55164047.html

posibile argumente:

"Printre cele mai frecventate drumuri din tara se afla si E85, drumul care leaga Bucurestiul de Moldova, un drum foarte important. Doresc pe aceasta cale sa semnalez autoritatilor competente un lucru: ridicarea limitei de viteza pe acest drum la 70 Km/ora in localitati.

Argumente:

- este un drum cu doua benzi pe sens;

- este un drum cu un terasament foarte bun si executat la standarde internationale;

- este o legatura esentiala dintre doua zone importante ale tarii;- este bine semnalizat;

- sunt foarte multe localitati pe drum ceea ce face ca timpul parcurs pana la Bacau sa creasca considerabil;

- masinile sunt imbunatatite din punct de vedere tehnic si au un timp de franare mult mai bun fata de cele vechi;

-Ca argument suplimentar este si comparatia cu DN1 unde s-a ridicat limita de viteza pentru autoturisme de pana la 3,5 T la 70 Km/ ora.La fel propun si pentru E85.

In acest moment, circulatia se face haotic, cei care se grabesc si care isi "permit" oricum merg mai repede in localitati, in schimb am observat ca intr-o localitate (singura de altfel) unde este limita stabilita la 70 Km/ ora chiar si acei vitezomani circula regulamentar!! cu 70-75 Km/ora."

multumesc.

Quo Vadis?

Am recitit de curand romanul QUO VADIS, Henryk Sienkiewicz, cu certitudinea ca e un roman fundamental, ce ar trebui citit, macar odata in viata, de fiecare dintre noi(de altfel, autorul a primit si premiul Nobel pentru literatura)

La o prima impresie, este doar un roman de dragoste, deoarece urmăreşte povestea de iubire dintre Marcus Vinicius, un patrician roman, şi Ligia, pe numele său original Calina, fiica unui rege înfrânt din neamul ligienilor; este insa un roman istoric, actiunea se petrece în timpul împăratului Nero, în jurul anului 64 d.Hr., prezenţa unor personaje atestate istoric, precum Nero sau chiar apostolii Petru şi Pavel, oferind un plus de autenticitate romanului ;

Intriga este stufoasa, actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, personajele evolueaza si se desavarsesc de-a lungul celor cateva sute de pagini, finalul este apoteotic si dramatic;

Personal, mi-a ramas intiparita imaginea personajului Petronius, numit "arbitrul elegantei", din cauza pasiunii, iubirii si gustului sau pentru frumos, ce face parte din suita lui Nero, dar care a ramas lucid si „vertical” intr-o societate bolnava; memorabila este scrisoarea trimisa lui Nero inainte de a se sinucide, alaturi de credincioasa Eunice:

“Împărate, ştiu că aştepţi cu nerăbdare venirea mea şi inima ta de prieten tânjeşte ziua şi noaptea de dorul meu. Ştiu că m-ai copleşi cu daruri, mi-ai încredinţa prefectura pretoriului, iar lui Tigelinus i-ai porunci să fie ceea ce l-au făcut zeii: îngrijitorul catârilor la moşiile moştenite după otrăvirea Domitiei. Iartă-mă totuşi, căci îţi jur pe Hades, aşadar, pe umbra mamei tale, a soţiei, a fratelui şi a lui Seneca, eu nu pot veni la tine.

Viaţa este comoara supremă, dragul meu, din care am ştiut să aleg cele mai frumoase giuvaeruri. În viaţă, sunt însă şi lucruri pe care nu le mai pot suporta. A, te rog să nu te gândeşti că m-a supărat uciderea mamei, a soţiei şi a fratelui tău sau trimiterea în Ereb a tuturor oamenilor cumsecade din imperiu. Nu, strănepot al lui Cronos.

Moartea e datoria fiecărui om, iar de la tine nu ne putem aştepta la altceva. Dar să-mi torturez ani întregi urechile cu cântecul tău, să-ţi văd picioarele subţiri, domiţiene, jucând dansuri din Piure, şi să-ţi ascult declamaţia şi poemele, o, biet poet de mahala, iată ce este peste puterile mele, iartă ce mi-a stârnit dorinţa de a muri. Roma îşi astupă ureche, ascultându-te, lumea râde de tine, aşa că eu nu mai vreau să roşesc din cauza ta, nu mai pot! Urletul Cerberului, dragul meu, chiar dacă seamănă cu cântecul tău, va fi mult mai puţin supărător, deoarece nu i-am fost niciodată prieten şi nu sunt obligat să mă ruşinez pentru glasul lui.

Rămâi sănătos, dar nu mai cânta, ucide, dar nu mai scrie versuri, otrăveşte mai departe, dar nu mai dansa, dă foc, dar nu mai cânta la citeră, îţi urează, trimiţându-ţi acest sfat prietenesc, arbiter elegantiarum.”

Nu voi face vreun rezumat sau vreo prezentare a firului epic al romanului, spun doar atat:

„cititi-l, merita, intru totul”

Citate Quo Vadis:
"Minciuna pluteşte pe deasupra adevărului ca uleiul la suprafaţa apei "

Petronius: "A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul."

funny

tavan, intr-o camera de fumatori....

Acum, e gresia dintr-o baie pictata
Imagineaza-ti ca esti la un chef la etajul 10
Si trebuie sa mergi la baie...Deschizi usa... si...

melancolii de toamna

apasatoare zilele astea....toamna asta imi da dureri de cap, de fapt. nu toamna in sine, cat zbuciumul zilelor ce trec, cu sens sau fara

este o perioada a schimbarilor....am schimbat sediul, am schimbat programul meu, al ioanei, am schimbat abordarea celor care vor neaparat sa-mi arate ce "buni" pot fi :); m-am schimbat si eu, cel putin asa simt, nu mai am toleranta la nesfarsit, nu mai inghit aceleasi greseli repetate cu indolenta si cu "imi pare rau" la final, de parca astea 3 cuvinte ar sterge totul.....

am muncit mult zilele astea, vreau sa fiu si gospodina pe deasupra :D, muraturi, salate, sosuri, am iesit cu ioana prin oras, nu stiu cand a invatat sa mearga cu bicicleta si cu cine :( , ne-am incalzit ca puii de closca, cu soarele tomnatic din parculet.....m-a deprimat mizeria din parc, pungi de chipsuri si cutii de bere aruncate peste tot, de parca ar fi invizibile cosurile de gunoi....

de data asta, ma apasa toamna, ma sperie frigul dimineata, vantul insuportabil imi da dureri de cap; ioana a racit deja, alte griji si nopti nedormite, pune termometru, ia siropul, bea ceiutul, dormi pe burtica..... imi doresc inca multe zile cu soare, cu lumina pana la 9 seara, timp de plimbare, timp pentru cate am de facut; poate nu-l folosesc cum trebuie, imi spun deseori.... imi doresc sa ies, sa ne jucam, sa o vad ca zambeste si nu-si mai dorescte altceva....imi doresc sa stau noptile sa citesc, sa mai invat, sa vad filme bune, cu o cana de ceai aburinda...sa zgribulesc dimineata, dar sa nu mai imi vanture vantul in plete :((

imi doresc multe.......dar sa trec la fapte, nu!?

imagine de aici

multumesc

ziua a doua....crunta

lacrimi, tipete, copii suparati, plangand infundat sau cu toata gura....

inclusiv ioana

nu am rezistat nici eu. Ada stie :)

as fi spus la toata lumea cum a fost...cat ma doare...cat de vinovata ma simt ca mi-am abandonat copilul :((

asa ca....multumesc Adei si fetelor care mi-au transmis imbratisari virtuale si care stiu ce inseamna....sper sa am mai mult curaj maine dimineata....sa accept ca "trece", chiar daca e greu

plus ca.....n-am avut parte de asemenea sprijin niciodata :)

va imbratisez, si eu!!!

prima zi de gradinita

emotii, emotii, emotii
si certitudinea ca am un copil deosebit :), daca mai era nevoie....
multumesc...

toamna, in sufletul meu

iubesc toamna.......toamna pe care imi pare ca o pierd mereu si pe care o caut in mine, unde ecoul ei mi se intoarce cu reverberatii dragi. toamna care vibreaza in mine la intensitati de care uneori imi este teama.

Mi-e dor de mireasma rece a manunchiului de frunze moarte si atat de vii prin culoare, adunate de pe marginea aleilor. Mi-e dor de tristetea oamenilor de pe strada, zgribuliti si nerecunoscatori pentru cerul incredibil de clar si de aproape. De zambetul pe care il caut pe chipul celor care trec grabiti pe langa mine, nedoritori sa vada viata in afara lor. De lumina care parca ingheata inchisa in picaturile de ploaie cazute pe crengile golite, dar mustind inlauntru de bucuria renasterii. De gandurile mele care pleaca hoinare in cautarea mea, de calatoriile infinite facute in miezul noptii, cercetand dileme fara iesire. De intrebarile nesfarsite, de raspunsurile care par sa nu vina niciodata, dar pe care nu incetez sa le caut.Asteptarea mea ia sfarsit.

Toamna sufletului meu ma asteapta.

m-am intors din concediu, un pic racita, dar cu energie si forte proaspete, am nevoie, se anunta muuulte schimbari in viata profesionala si nu numai.... am venit de la 35 grade sambata la 15, cate erau in Piatra Neamt, ploaie, vant, nori...si totusi, nici o urma de melancolie, nici o urma de razvratire sau depresie....

in septembrie se face un an, de cand am inceput sa scriu pe blog....stangaci, fortata cumva de imprejurari, de lipsa unui prieten adevarat, cautand "adevarul" in hatisul de povesti nemuritoare ale lui iulian....mi-a prins bine, am invatat multe in acest an, vorba romanului "ce nu te omoara, te face mai puternic"; ma simt mai puternica, prin simplul fapt ca nu mai are aceeasi influenta asupra mea-adica nu mai are nici o influenta, il ascult si ma pufneste rasul, stateam aseara de vorba la o bere si cu o infinita "inocenta", mi-a mai spus odata povestea veche a razbunarii. de data aceasta nu l-am mai ascultat pana la sfarsit, nu ma mai intereseaza; vad lucrurile asa cum sunt, cu ochii mei, am incredere in mine si in intuitia ce nu m-a inselat niciodata, nu am nevoie de demonstratiile nimanui si mai ales de ale lui; hilar e ca vrea sa ne fie aproape si sa ne ajute (!!!);

o sa fie o toamna plina, asa cum a fost si anul acesta, pana acum, chiar si mai mult... noi inceputuri, noi emotii, ganduri si planuri mici sau mari; am incredere ca mi se pot intampla si lucruri bune, ca pot sa fiu egoista si sa ma intereseze doar linistea si starea mea de bine, sa ma pot dedica in totalitate ioanei....restul, e praf in vant....

concediul.....obositor, fireste,dar relaxant si plin, m-am bucurat de fiecare moment, de fiecare zambet, de fiecare strop de apa si nisip....sunt pregatita pentru ce urmeaza.....toamna e anotimpul meu de suflet; si ce daca incepe cu septembrie?! pana acum, septembrie era o povara, o piatra grea pe umerii plecati, un gol alimentat mereu cu reprosuri, amintiri, regrete;

dar viata merge mai departe! pentru mine, septembrie "acela" s-a sfarsit.... numai bine, tuturor!

on vacation

bate vant de toamna la Piatra Neamt

s-a dus vara...

plec in concediu. am zis. nu se mai poate. nu mai vreau sa pot, la nesfarsit. vreau sa lenevesc, sa ma odihnesc, sa mai si rad, sa ma mai gandesc si la altceva decat cum sa mai platim facturile, cum ne mai descurcam.

orasul e inca prea mic, prea aglomerat, de "italienii" veniti in vacanta. da, italienii aceia galagiosi, cu accent sau care nu mai stiu limba romana decat pe jumate, cu masini vechi dar fitoase, sau macar cu masina, cu lanturile de aur la vedere si ghiulul pe degetul mare...(cu siguranta, exista si exceptii, le cunosc, le-am vazut, am stat de vorba cu ei si nu toti sunt la fel, vorbesc aici doar de cei mai vizibili, care claxoneaza enervant din orice, care asculta menele in masina la maxim, cu geamul deschis); astept sa plece!

cand ma intorc, vreau sa ma plimb din nou pe strazile largi, sa traversez linistita, fara sa alerg, pe trecerea de pietoni, sa am loc sa intru in vreun magazin, sa ma pot plimba prin parc, fara sa ma intrebe ioana ce inseamna "che catzo" :)

deci...ne intoarcem, intr-o saptamana. nu promit sa scriu nimic. nici macar sa deschid calculatorul...pana una alta, am gasit o melodie frumoasa, ce mi-a mers direct la suflet!

"solutia ta"- fotografii pentru evenimente

exista oameni in viata mea care mi-au marcat existenta prin simplul fapt ca i-am intalnit: fara a face ceva extraordinar, fara a ma ajuta, in vreun fel "altfel", doar fiind asa cum sunt;

ANA, este unul dintre acestia; ne cunoastem din facultate, ne vedem rar sau deloc, fiindca si-a gasit fericirea la celalalt capat al tarii, o prezenta fermecatoare, empatica pana la uimire, am regasit-o de fiecare data, dupa fiecare "pauza" a relatiei noastre, la fel de proaspata, indragostita( de viata si nu numai), frumoasa;

de fapt, voiam sa scriu despre ceea ce fac in prezent, Ana si sotul ei: FOTOGRAFIE, pentru diverse evenimente; pe mine m-au convins fotografiile si site-ul lor, cuvintele sunt de prisos, cred- ramane de vazut la ce eveniment am sa-i chem, sa imortalizeze oameni, emotii, clipe...

site-ul lor: www.solutiata.ro

CARTEA MIRONEI

Incet, incet, biblioteca mea capata forma si fond…am cartile de la Jurnalul, le astept pe celelalte comandate, vor veni in scurt timp…incet, incet, imi fac timp de citit, redescopar placerea noptilor dedicate lecturii….

Astazi, despre Cartea Mironei, Cella Serghi….(ma regasesc intr-un fel aparte, in fiecare din personajele Cellei Serghi, am mai spus-o, in zbuciumul, cautarea si tumultul cu care se deapana viata lor…)

“voiam sa scriu o singura carte, cu o singura viata, a mea.”

Cartea Mironei este o carte despre viata, despre dragoste si razboi, despre devenire, despre regasire…pana la un punct, imi aminteste de Diana Slavu, din Panza de paianjen, tanara, frumoasa, inteligenta, sensibila, cautand dragostea…
Dincolo de asemanari, Mirona apartine unei familii instarite, pleaca la Paris sa studieze, il intalneste pe Stefan, un barbat cu 20 ani mai in varsta, fermecator, dar insurat, de care se indragosteste si pe care il idealizeaza ani de-a randul, timp in care distanta, razboiul, casnicia lui, ii despart; la Paris, are drept prieteni personaje puternice, eroi, oameni drepti, generosi, capabili de sacrificii inumane, fata de care preocuparea ei perpetua, declarata, ca “ scrie un roman” pare puerila, lipsita de implicare, in afara timpurilor in care traieste;

Intoarsa in tara, dupa ani de asteptari zadarnice si umilinte, realizeaza ca Stefan nu se poate desprinde de tiranica lui sotie, si il vede cu alti ochi: ”conventional, infatuat si gaunos, un leu de circ, dresat, ascultator ca un catel”

Idealista, crezand pana la capat in destinul ei de scriitoare, Mirona se transforma si “creste” odata cu prefacerile istorice ale epocii sale, narator si personaj, in acelasi timp, sensibila, dar fin observator, devine o emblema, un model al devenirii femeii, de la “orbire”, la constiinta valorii de sine si a dragostei veritabile…

Cateva fragmente….

“mi-era dor de iubire…un dor vechi si cumplit…si poate o veche teama de a trece prin viata fara sa traiesc, fara s-o fi trait! Mangaieri, sarutari, cuvinte bune si dulci, ca miezul de paine calda, cuvinte patrunzatoare, rascolitoare, ca parfumul tuberozelor; ma incredintam iar ca fericirea exista. Era fragila clipa….”

“voiam altadata sa traiesc in fiecare din picaturile ei, sa fiu nepasatoare ca ploaia. Dar asta nu se mai poate, ploaia trebuie sa traiasca prin mine.”

“ocrotirea lui mi-a fost haina. Dragostea lui mi-a fost adapost….mi se pare ca am fost bolnava. Sau poate a fost un somn lung, cu vise chinuitoare. M-am hranit numai din amintirea unor zile trecute, din nadejdi a caror singura seva erau febra, visul, inchipuirea mea….”

“- il iubesti?
- l-am iubit, aveam 19 ani si-mi asteptam eroul, cand l-am intalnit, mi s-a parut superb, primejdios si mandru…
- esti sigura ca ti-a trecut?
- Ai dreptate sa vorbesti ca de o boala. Parca am fost intoxicate, cred ca mediul in care am trait, familia si o anume literature m-au otravit in doze mici, as aca sa vad ca prin ceata. Imi placea tot ce era incert, nebulos. Ani de zile am trait, am gandit si am iubit in ceata….niciodata n-am simtit pamantul atat de aproape. Se lumineaza cerul, sau mi se pare?!”

s-a stins Tatiana Stepa

a murit Tatiana Stepa...
Dumnezeu s-o odihneasca...condoleante familiei...

Dincolo de orice vama....

dincolo de orice vama....e muzica buna, hrana pentru suflet, Folk You, Vama Veche, marea sarata si linistea din suflet....

m-am indragostit. de mare. de soare. de nisipul fierbinte si strazile inguste din Vama Veche. mi-am incarcat sufletul cu energie pozitiva pentru un an de zile, am fost in al noulea cer ascultand IRIS, GHEORGHE ZAMFIR, TATIANA STEPA, MARIA GHEORGHIU,DUCU BERTZI....si ceilalti, pe care nu i-am retinut...am stat ziua si noaptea intreaga pe nisip, am cantat, am plans de fericire...a fost primul Folk You...nu pot sa cred cat am pierdut in toti acesti ani...nu pot sa cred cata frumuseste si libertate este in Vama....ma simt purificata, plina, linistita, fericita.... am fost atat de aproape de Ducu Bertzi si a lui Floare de colt...

ironia sortii??? iulian si mihaela erau si ei acolo, am zambit privindu-i, am zambit pentru ca lumea mea e asa mica....si nu mai incape pic de minciuna in ea...se intoarce azi acasa, zice el....si e asa iritat, ca a fost "descoperit" odata in plus...copilarii...am zambit, oricum... nu ma mai pot ajunge nici minciunile, nici povestile, nici jocurile parsive....

sunt multe de spus, dar atat de putine cuvinte.....am vazut f multa mizerie, am strans, dimineata, peturi si pahare, sticle lasate de cei care au fost la concert...nu-mi venea sa cred cata mizerie au putut lasa in urma....

am facut baie in mare cat pentru toti anii din urma...am zis ca m-am indragostit de mare?! am mancat f bine la "Garsoniera", o salut pe Roza, o fata frumoasa cu ochi superbi....

am simtit ca traiesc...si totusi, exista iubire.....

si totusi exista iubire!- tatiana stepa
Asculta mai multe audio Diverse

Folk You 2009

la ceas de seara, caut carti si gasesc muzica, vama veche si Folk You....un bun prieten m-a invitat sa merg la mare, in vama...nu am mai fost la Vama Veche de cativa ani....nu mi-e dor....

nu-mi place marea, decat oglindita in ochi limpezi de copil....

nu-mi place marea, inca ma apasa, ma nelinisteste, imi trezeste amintiri adanc ingropate...

ne-a fost leagan, ne-a fost martora muta a dragostei si despartirilor....ne-a redat libertatea si ne-a taiat aripile...nu-mi lipseste nici zbuciumul valurilor, nici lumina orbitoare a rasaritului pe nisip, nici sarea uscata pe buzele fierbinti....e de neatins pentru mine, e departe, mult prea departe de sufletul meu....pentru tot ce mi-a dat, pentru tot ce mi-a luat, o urasc....si pot trai fara ea!

pentru cei ce vor fi acolo, programul festivalului Folk You, de aici.... si o melodie, pentru sufletul meu:

JOI 30 IULIE

Ora 19:00 ● Ovidiu Mihăilescu şi Tituş Constantin, Ana-Maria Bordean, Nicu Zota, Adi Lupu, Jul Baldovin

Ora 20:30● Adrian Sărmăşan, Andrei Păunescu, Dinu Olăraşu, Alexandru AndrieşOra 22:00 ● Ştefan Hruşcă

Ora 23:00 ● Ţapinarii, Ada Milea, PoesisOra 24:00 ● Nicu Alifantis&ZAN

VINERI 31 IULIE,

Ora 19:00 ● Adriana Andreica, Didina Curea, Om Bun, Mihai Călian, Fox Studis

Ora 20:30● Alina Manole, Maria Magdalena Dănăilă, Tatiana Stepa şi Magda Puşcaş

Ora 22:00● Tudor Gheorghe

Ora 23:00● Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, Emeric Set

Ora 24:00● Vasile Şeicaru

SÂMBĂTĂ 1 AUGUST

Ora 19:00 ● Cătălina Beţa, Alina Zaharia, Ovi­diu Scridon, Bogdan Grosu, Cantos, Mircea Iordache, Ştefan Tivodar

Ora 20:30● Zoia Alecu, Maria Gheorghiu, Narcisa Suciu, Florin Chilian

Ora 22:00● Gheorghe Zamfir

Ora 23:00● Victor Socaciu, Mircea Rusu Band

Ora 24:00● Mircea Baniciu, Iosif Kappl şi Vlady Cnejevici

IZVORUL ALB

vara aceasta imi ofera mai mult decat as fi sperat la inceputul ei...nu o sa am concediu, am mai spus, cred, e o hotarare pe care mi-am asumat-o si pe care poate doar vreo oferta tentanta sa o schimbe :)- in schimb, avem iesiri mici si dese, de weekend, care au si ele multiple avantaje: nu ne plictisim, vedem locuri noi, "gustam" experiente de tot felul, cautam locuri frumoase in Romania, de fapt, mai mult in zona....am postat poze din cateva iesiri pe blogul meu de "calatorie", locatii frumoase, de bun gust, care m-au impresionat prin simplitate, dar si prin ospitalitate, conditii decente, curatenie, acestea fiind principalele conditii dupa care ma ghidez in alegerea unui loc de a poposi; nu sunt o persoana pretentioasa, cu atat mai putin cu fite sau mofturi, dar consider de bun simt ca o pensiune/vila/camping sa ofere in primul rand curatenie, apa curenta, si calda eventual, nu lux, dar conditii de cazare decente, asternuturi curate, daca nu noi, macar sa nu fie roase de vreme...

weekendul cea trecut, ne-am urcat in masina cu planuri de scaldat, spre bucuria Ioanei, care este un fel de peste mai mic :) ; am mers spre Bicaz, apoi pe drumul catre Izvorul Alb, o mai veche destinatie de "vacanta". Drumul este relativ bun, de balast, cu destule gropi, pe marginea Lacului Izvorul Muntelui, de o parte este haul spre lac, de cealalta, munte, brazi, si muuuulte flori, am aflat ulterior ca a fost "reabilitat"de curand...... ;

la Izvor, am gasit acelasi islaz( nu stiu exact dar cred ca asta este destinatia acestui tapsan cu iarba verde, cand nu e ocupat de turisti), plin cu masini, gratare, sezlonguri si corturi....am gasit si noi loc pe malul apei, ne-am intins patura si toate cele necesare, desi doar pt cateva ore... copilul s-a bucurat nespus de apa calda, apa este lina, nu sunt pietre, doar iarba, pana unde am intrat eu la apa :) ; multa lume, gratarele incinse, fum si miros de mititei, muzica populara, manele si cam atat, de la masinile dimprejur....peisajul insa, rascumpara multe din "pacatele" celor care ajung aici, pe weekend sau mai mult....

cea mai buna varianta ramane, parerea mea, sa mergeti cu cortul, daca va place linistea, campati cat mai departe de platoul central, Baicului, daca vreti sa fiti in mijlocul naturii, sa faceti baie, in caz ca nu ajungeti la mare sau nu aveti bani de mare, sa faceti plaja, la munte, intr-un cadru deosebit.....

pe de alta parte, exista si o parte f neplacuta(cum altfel?): mizeria lasata de cei care vin si pleaca de aici, datorata pe de o parte nesimtirii, pe de alta, lipsei si insuficientei cosurilor de gunoi (am vazut vreo 2, pline ochi); vacile si caii sunt parte din peisaj, puteti avea surpriza sa va viziteze pe patura, in cautare de mancare :)

daca vreti sa va cazati la Izvorul Alb....nu va recomand, cel putin nu la "campingul" aflat chiar pe platou, la capatul drumului de acces cu masina.....desi amplasarea e grozava, oferind o priveliste fantastica asupra lacului/padurilor din zona, conditiile sunt sub orice critica; regret ca nu am facut poze, in caz ca nu va conving asa :(( ...... mesele de pe terasa acoperite cu o musama slinoasa, wc-ul fara apa, mirosind de afara inca, fara lumina, cu gandaci plimbandu-se in voie, un robinet amarat pe "holul" baii-adica baia si wc-ul se afla in acelasi corp de cladire, dusurile sunt 2 cabine intunecoase si mizerabile....apa calda nu curgea, i-a spus o doamna in varsta, care facea curatenie pe acolo, unei turiste, cazate probabil la casute.....casutele inghesuite, deservite de "baia" de care va spuneam........ e de preferat cortul, parerea mea.... poze, gasiti aici

la multi ani, IOANA !

3 ani...esti lumina sufletului meu...te iubeste mami !

Later edit

a fost frumos, foarte frumos, o adevarata petrecere pentru copii, cu surprize, placute si neplacute, au ramas doar amintirea celor dintai; copiii au dansat pana la epuizare, nu i-a interesat ce mananca, ce gust are tortul, doar lumanarile, baloanele, suflatoarele alea minunate care nu stiu cum se cheama....parintii si prietenii mei au ras de ispravile celor mici, au dansat, s-au simtit bine( cel putin, eu asta am vazut); multumim!

marti- zi cu soare

zi cu soare pana-n seara....a plouat cu soare, stropi mari, desi, reci dar plini de lumina....a fost o zi frumoasa, o zi buna... ma trezesc dimineata zambind, beau cafeaua in fuga, pe fuga fac si celelalte treburi de dimineata, alerg la masina, intru in ritm inainte de a ajunge la birou, deseori ma asteapta oamenii la usa, zambesc din nou si ma bucur de ceea ce fac...

nu multumesc destul de des pentru ceea ce am, dar constientizez aproape in fiecare zi....simt ca timpul nu a trecut degeaba peste mine, parca apreciez altfel persoanele si lucrurile importante din viata mea......e asa o stare de bine, pe care nu vreau sa o schimb decat cu una mai buna :)

zambesc des. si mult. si rad cu gura pana la urechi. si ii inveselesc si pe ceilalti, de multe ori...e ceva...ma mobilizez sa fac lucruri semnificative, imi si reusesc multe din ele....acuma, sa nu credeti ca sunt lipsita de modestie, dar.... ajunge cat am scris de rau, trebuie sa ne bucuram si cand e bine :)

in curand va fi ziua de nastere a puiului meu drag...." mami, de ce nu zambesti, eu te iubesc asa de mult, si tre sa merg la bal...." asta-mi spune, daca ma surprinde ca nu zambesc....cantam, spunem poezii, desenam, ne plimbam seara pe racoare, ne jucam cu stropii de ploaie si ne "umplem" ochii cu curcubeele din fereastra de la bucatarie.... printesa face 3 ani....vrea tort cu capsuni cum are tom si jerry, vrea rochita de printesa si sa danseze cu copiii :)....pana una alta tre sa fac rost de copii....si sa ma gandesc la ea si la mine, ar fi primul an in care m-as bucura pe deplin de ziua ei, de bucuria ei si nu m-as mai stresa daca vin musafirii, daca ajunge mancarea sau daca e pe placul tuturor :D... dar vom vedea ce va fi.....

vreau sa dansez mai mult

vreau sa visez mai frumos

vreau sa calatoresc mai mult, sa vad toata lumea asta frumoasa

vreau sa ma bucur de viata si de oameni

peste toate....o singura "suparare" am, fireste.... desi i-am cerut in nenumarate randuri sa ma lase in pace, sa ne vedem fiecare de viata lui, i-am acceptat relatia si dorinta de a fi liber si linistit, acelasi "el" se straduieste sa ma convinga ca de fapt sunt in eroare, ca de fapt, nu are o relatie cu ea, ci doar se distreaza...si nu pt ca l-am intrebat, ci pt ca vrea sa ne intelegem in continuare....

desi plecat la bucuresti la cursuri, de 2 zile, sms-urile curg, in timpul zilei....seara are "program", nu poate fi deranjat, la fel in weekendurile cand e plecat la munte sau are musafiri...in rest, insa, e deschis explicatiilor si "discutiilor", desi sincer, mi s-a luat de atatea discutii......

mi se reproseaza ca sunt rautacioasa si ironica....sunt chiar sarcastica, daca ma provoaca....nu pot intelege cum poti trimite sms din baie, dar nu poti raspunde la tel, la 32 ani :));

pe de alta parte, "ea" s-a convins ca "sunt nebuna si imi ating scopurile".....mi-as dori :) , caci sa fiu linistita e un "scop" pt care lupt de ani de zile....e inutil sa mai scriu ceva aici sau altundeva, solutia este, fara indoiala, sa ignor toate provocarile si sa ma feresc de copilarii de acest fel - am vazut ce poate si nu mai vreau....

va doresc o noapte frumoasa, zile senine si pline de zambet si soare cu ploi. si o melodie superba!

Bzn-Dance Dance
Asculta mai multe audio Muzica

jurnal de weekend

intr-un an am invatat...

un an de blog...inca un an de viata, cu bune si rele...un an in care am invatat multe, am descoperit si mai multe, un an in care viata mi s-a schimbat mai mult decat in alti 3, 4, la un loc...nu are sens sa mai intram in detalii, doar unele lucruri si oameni nu se mai schimba, isi sustin cu tarie teoria conspiratiei, se incranceneaza sa demonstreze ca adevarul este altul decat cel evident, ca vorbele spun mai mult decat faptele;

oricum ar fi, le doresc succes, pacat ca toate astea nu le aduce si fericirea si linistea si detasarea de tot ce a fost rau, urat si mizerabil....m-a dus gandul inevitabil, ca de atatea ori in momente de rascruce, la vorbele lui Octavian Paler...

sunt bine, cu capul sus, coloana dreapta, si privesc spre viitor, cu ochii larg deschisi, mintea limpede si sufletul curat....

nu m-au doborat si nici acoperit minciunile, nu m-au innebunit "variantele" de raspuns

nu m-au convins povestile si poeziile la ceas de seara

si nici ochii albastri, ce-si iau stralucirea din vorbe frumos mestesugite, pe ecranul rece al telefonului...

sunt eu, ma regasesc in ochii limpezi de copil ce-mi spun ca-s "cea mai frumoasa mama din lume"... sunt mama si asta imi da forta sa lupt cu orice amenintare, cu orice nebun, cu oricine ar indrazni sa gandeasca stramb fata de puiul meu...

sunt bine. sunt linistita. sunt limpede.

AM INVATAT- Octavian Paler

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Romania noastra

imi place sa calatoresc, imi place sa vad locuri noi....visez sa vad lumea, intreaga sau pe bucatele...si am inceput cu Romania, e cea mai aproape si cea mai la indemana, deocamdata...

tudor chirila ne invita la un exercitiu de imaginatie, de fapt, o incercare de a ne reaminti ca Romania este, totusi, o tara frumoasa( pacat ca e locuita, spunea cineva, cu care, oricum, nu sunt decat partial de acord....).....

eu mi-am propus sa scriu despre locuri pe care le-am vazut, chiar daca nu sunt cine stie ce monumente sau locuri cu incarcatura, istorica sau culturala, sau de orice fel, sunt locuri ce merita vazute, pastrate si apreciate la justa lor valoare....veti gasi poze si comentarii, pe blogul dedicat acestui "capitol" din viata mea....

va invit si pe voi sa vorbiti despre Romania, despre locuri ce v-au ramas in minte, locuri unde ati reveni, oricand, locuri pe care le-ati recomanda, pentru a fi vizitate.....sunt convinsa ca este o tara ce merita vizitata si "aratata" celor din afara!!!

fii fericit, oricum !!!

pauza de cafea...luni...zi frumoasa de vara, energie si pofta de viata, mi-am regasit optimismul in plina criza si(coincidenta ?!) am gasit aceasta poezie a Maicii Tereza de Calcutta, pe care o transcriu mai jos...sunt ganduri bune, sfaturi de urmat-parerea mea :) si...fiti fericiti, oricum !!!

Poezie-Maica Tereza de Calcutta

Oamenii sunt adesea neintelegãtori, irationali si egoisti...
Iartã-i, oricum!
Dacã esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun, oricum!

Dacã ai succes poti câstiga prieteni falsi si dusmani adevãrati...
Cautã succesul, oricum!
Dacã esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum!
Ceea ce construiesti in ani altii pot dãrâma intr-o zi...
Construieste, oricum!
Dacã gãsesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum!
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita mâine...
Fã bine, oricum!
Dã-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodatã de ajuns...
Dã-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!

La urma urmei ce este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodatã intre tine si ei, oricum!

la ceas de seara...

TOT

din adancul ochilor tai

am luat tacerea

si mi-am facut din ea un prieten;

din preaplinul sufletului tau

am luat bucuria

si am ascuns-o intr-un ungher al inimii mele;

din dragostea ta

am luat sinceritatea

si o tin aici, langa suflet;

am luat tot....si...ai ramas tu....

inima ta, sufletul tau

de-a pururi vor fi ale mele !

daca...

in sfarsit ploua...nori negri acopera orasul, innoureaza suflete, acopera sperante, impietresc...

fiindca tranzitia catre liniste si impacare dureaza....fiindca oamenii nu sunt ceea ce vor sa para....fiindca minciunile nu se termina niciodata...fiindca vreau sa fiu alt om, sa nu ma mai las inlantuita in cercuri vicioase....fiindca o citesc si o recitesc, mereu cu drag, descoperind noi sensuri... o impartasesc cu voi, cei care ajungeti pe aici....cu drag;

DACA......Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd

Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,

Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred

Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,

Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,

Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând

Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,

Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,

Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci

Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt

Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,

Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,

De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale

Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,

Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale

Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui

Să te slujească încă peste puterea lor,

Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i

Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,

Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,

Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,

Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător

Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,

Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

dedicatie

caldura inabusitoare...soare arzator...vara fierbinte...nopti nedormite - pt cei ce stiu :)



Mirabela&Marian Nistor - Frunza mea albastra
Asculta mai multe audio Muzica »

Dupa o vreme
inveti subtila diferenta intre a tine o mana si a inlantui un suflet
Si mai inveti ca dragostea nu inseamna sa te pleci
si ca a nu fi singur nu inseamna intotdeauna siguranta.

Incepi sa-nveti ca sarutarile nu sunt legaminte,
iar darurile nu sunt promisiuni.
Si incepi sa-ti accepti infrangerile
cu capul sus si privirea inainte
cu gratia unei femei si nu ca un copil bosumflat.

Si mai inveti sa-ti construiesti drumul de astazi
pentru ca maine este prea nesigur
ca sa-ti poti face planuri.

Dupa o vreme inveti ca si soarele arde daca te expui prea mult .
Asa ca fa-ti o gradina a ta
si impodobeste-ti sufletul
in loc s-astepti ca altcineva s-aduca al florilor parfum in el.

Vei invata astfel ca poti sa treci peste toate...
pentru ca esti foarte puternic.
Si pentru ca esti cu adevarat valoros. (Veronica A Shoffstall _



versuriStropii de mare,in paru tau
Urme de buze pe umarul meu
Vara trecuta imi spuneai
Ca sunt valul ce il asteptai

Dar apoi nori s-au adunat
Si nu stiu de ce toamna mi te-a furat
Vantul doar sopteste acum
Nu mai e nimeni, esti singur pe drum

Si ploua, ploua, ploua peste inima mea
Un rau de lacrimi, ramane-n urma ta
Iar noua, noua, noua, noua vieti de-as avea
Le-as da pe-o vara ca cea in care-ai fost a mea

Iar e vara dar ai plecat
Nu pot cladi castele din nisip uscat
Soarele nu e, s-a pierdut,
Nu mai iese din mare, ca anul trecut

Si ploua, ploua, ploua peste inima mea
Un rau de lacrimi, ramane-n urma ta
Iar noua, noua, noua, noua vieti de-as avea
Le-as da pe-o vara in care-ai fost a mea

Si ploua, ploua, ploua, peste inima mea
Un rau de lacrimi, ramane-n urma ta
Iar noua, noua, noua nu ne va mai canta
Nicio chitara, pe-o plaja goala, undeva

Esti singur azi si-mpovarat de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.

Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.

ce nu inteleg eu...

deci, vorba lui Creanga " acu l-as lasa, da nu ma lasa el pe mine..."

de ceva vreme, sunt linistita...si zambesc...si rad....si ies in parc, la soare la iarba verde, relaxata, impacata, cu oameni dragi din jurul meu-adica asa cum ma straduiesc sa devin, de ani de zile; acum a venit ceasul probabil...in mare masura se datoreaza celui care a mintit atata timp, si pe una si pe alta, care a intretinut cu toate fortele aceasta telenovela; cum asa? pur si simplu...nu mai e loc in viata mea, pentru cei ce nu stiu ce inseamna respectul, pentru cei ce nu au ganduri curate si intentii sincere, pentru cei care nu vor decat sa faca rau; si atunci, am zis gata si am actionat in consecinta: mi-am vazut de viata mea, l-am lasat sa-si vada de viata lui, cum ? e treaba lui....

dar vine pastele....e nemultumit, ciufut, frustrat, desi a petrecut impreuna cu "iubita"....trec zilele, la fel, telefoane, mesaje, lacrimi, pareri de rau, scuze....

vine weekendul asta, ma suna sa-mi spuna "programul" lui, cu niste amanunte de tot rasul....e la meci( dar in masina :), maine pleaca la bran, la sora colegului nu stiu care, poate pica si vreo femeie singura, frumoasa, etc etc, ca e barbat si are nevoi...ca se intoarce duminica si ne vedem atunci (de ce?)....ca daca as avea ceva impotriva sa fie cu x sau cu y, altele decat Mihaela......zau asa.......(ce ma priveste?!) adica genul ala de amanunte care ma fac sa zic...ia stai un pic, ca nu se pupa....intrebat fiind, sare, se enerveaza, ca e viata lui, ca nu are nimic cu aia, ca nu mai are sentimente dar are nevoi(sic!), ca e nervos, nefericit, da ce sa faca si el, sa stea acasa ...?!

adica....chiar nu ma intereseaza..(mi-s asa cunoscute, de pe vremea cand o suna pe ea, si-o aburea de mi-era mie rusine, incat mi se face greata)..........da de ce te iei de mine, daca nu din cauza mea esti nefericit?! de ce ma suni pe mine sa-mi spui ce si cum faci, daca e viata ta si noi nu mai suntem impreuna?! de ce esti nefericit, daca esti impreuna(daca) cu cea pe care ai ales-o sau care te-a ales ?! si mai ales, daca aveti o relatie, va iubiti sau vreti doar sa fiti impreuna, de ce o ascunzi si o negi atata? ti-e rusine cu ea ?

mie imi pare rau....da nu reusesc sa inteleg....si nu vreau decat sa fiu lasata in pace, sa nu mai aud de telenovela asta, cu atat mai putin sa fiu atrasa iarasi in cercul lor !!!

LATER EDIT:

sa mai spun ca dupa ce s-a terminat weekendul, au urmat zeci de mesaje? in care-mi spune ca nu s-a relaxat cum ar fi vrut, ca nu s-a distrat, ca a vrut sa ma faca sa ma simt nu stiu cum, sa-mi plateasca cu aceeasi polita etc etc....?! nu mai spun nimic: CAPITOL INCHIS.

sa mai si zambim !

Există unele femei care în loc să-i facă să sufere pe mai mulţi bărbaţi, aşa cum e firesc, se concentrează asupra unuia până îl extermină. Acestea se numesc "fidele".

Inteligenţa mă urmăreşte... dar eu sunt mai rapid

Viaţa mea e ca un film, care nu are distribuţia prea reuşită. Şi nu îi înţeleg nici acţiunea.

Timpul vindecă orice, însă nu e un bun chirurg plastician.

Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă maimult decât tortul.

Mult mai mulţi bărbaţi şi-ar părăsi nevestele, dacă ar şti să-şi facă bagajele.

Nu contează dacă eşti sărac sau bogat. Contează să ai bani!

Dacă ţi-e foame - mănâncă sare: o să-ţi fie sete!

Stresul înseamnă să te trezeşti urlând, apoi îţi dai seama că nudormeai.

Nu mă duce pe mine în ispită, găsesc drumul singur.

Dacă ajuţi pe cineva, ai să vezi că îşi va aminti de tine şi dataviitoare, când are nevoie de ajutor. ( primite pe email, ms rox :)

home again...

m-am intors acasa la mine...dupa 9 zile de plimbare+munca pe alte meleaguri, am revenit...inca nu stiu pe ce lume ma aflu, ma uit pe poze si vreau inapoi :( ....tare a fost frumos...

nici nu am cuvinte sa povestesc...sunt prea sarace....Grecia este ceea ce mi-am imaginat si am visat dintotdeauna: un vis, o experienta unica, inaltatoare, am vazut locuri despre care n-as fi crezut ca exista, o tara colorata in verde si rosu, sau galben, sau mov, culoarea macilor si a trandafirilor....nu am vazut in 30 ani atatia maci si atatia trandafiri cati am gasit in Grecia...pozele reusesc sa redea un strop din farmecul acestor locuri....

Bulgaria si Turcia au fost in mare masura o dezamagire...nu m-a impresionat decat Istanbul-ul, pe care l-am vazut tarziu in noapte, si pentru care as reveni si Aqua Fantasy din Kusadasi...drumurile sunt un dezastru, mai ales in Bulgaria, serviciile( nu vorbesc de litoralul bulgar, unde nu am ajuns) iti dau dureri de cap si de stomac eventual ( o colega a gasit un vierme in ciorba, undeva intr-o bodega, pe drumul spre Sofia...)

Info trip-ul a fost organizat f bine, de agentia Vilextur, surprizele au fost f binevenite si au condimentat programul destul de incarcat, ni s-a oferit ocazia sa vedem mult mai mult decat obisnuitele vizite in locatiile aflate in garantie sau nu; astfel incat, merita tot respectul si aprecierea pentru munca pe care o fac, de la manager pana la conducatorii auto;

traseul a fost Bulgaria, Grecia, cazare la Olympic Beach, vizite pe Riviera Olimpului, la Meteore ( un obiectiv ce nu trebuie ratat in nici intr-un caz), tur de Salonic, vizita la Kavala, insula de smarald, Thassos, cu plaje impresionante cu nisip fin auriu, Turcia, incepand cu Canakkale, oras de tranzit, in drumul spre Kusadasi, vizite la hoteluri de 3,4, 5 stele, luxoase, oferind pe langa conditiile exceptionale, peisaje de neuitat, parte din ele fiind aproape sculptate in stanca( Charisma); a urmat vizita la Pamukkale, castelul de bumbac, asa cum este spranumit, terase de calcar dand impresia de Polul Nord si turul de Istanbul, ce doar ne-a trezit interesul si dorinta de a reveni; drumul spre intoarcere a fost lung, obositor si plin de nerabdarea de a-i vedea pe cei dragi si regretul ca se termina :)

abia astept sa pun poze, si, in mai putine cuvinte, va invit sa calatoriti, exista locuri fenomenale, ce asteapta sa fie descoperite !!!

Hristos a inviat !!!

Hristos a inviat !!! dragoste,

lumina, liniste si impliniri, va doresc tuturor celor ce ma vizitati si celor carora nu am apucat sa le raspund la sms sau mail...

am luat pauza de blog de Paste, desi ar fi fost poate mai binevenita in post....

dar am avut un motiv intemeiat...am stat departe de calculator, departe de cei 4 pereti, la aer liber, in soare si mangaiata de vant...pe iarba verde, intre flori salbatice....in liniste si zambet de copil inocent, bucurandu-se de tot ce o inconjoara....mi-am umplut plamanii de aer curat, sufletul de speranta si liniste, in mare masura....am stat departe de intrigi, razbunari si reprosuri, telefoane de verificare, bautura si chefuri nebune....

exceptie a facut ziua de ieri, cand "el" a mai avut ceva rabufniri, nemultumiri, frustrari....pe langa mahmureala, m-a frapat iritarea, agitatia si, de ce nu, neefericirea lui.....culmea, sau poate tocmai de asta, a petrecut Pastele alaturi de "ea" :).....cine stie, poate o fi revenit la ganduri mai bune sau pur si simplu isi urmareste scopurile sau poate chiar nu stie ce vrea....treaba lui....

am simtit Invierea la fel ca in copilarie, cand imi lacrimau ochii de lumina sfanta a lumanarilor...cand stateam cu urechile ciulite si nu respiram ascultand bataia preotului cu crucea in usa si spunand "Deschideti portile, sa intre Imparatul Slavei".... a fost infiorator...intr-un loc minunat, in mijlocul codrilor, linistea singurul stapan si cantarile inaltatoare "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand..."

dupa atatia ani, in care Pastele a fost doar prilej de chef, mancat, baut, sau plans, anul acesta a fost prilej de sarbatoare, de liniste, de intelegere... multumesc celor care mi-au stat aproape....Dumnezeu face minuni, sper si pentru noi....pozele, zilele astea....

iar astazi....adica acum....ma doare-n piept, imi tremura stomacul, dar cred ca am facut un lucru bun....poate ultimul act al telenovelei acesteia...nu am inteles niciodata de ce el, om la 32 ani, nu le-a spus parintilor lui, ca suntem divortati si despartiti de 1 an de zile....adica, un an, nu 1 luna, 2, 3.....teama, comoditate, ganduri ascunse, lasitate ?! cine stie....a trecut cu vederea toate rugamintile, nu a ascultat nici un argument, a depasit toate termenele pe care si le-a stabilit sau i le-am stabilit eu....

asa ca astazi am facut-o eu....greu a fost, dar trebuie sa stie, nu vad rostul acestor ascunzisuri...la 32 ani, nu cred ca are nevoie de atata protectie, pana la urma, nu e sfarsitul lumii...asa cred ca e corect, ma simt impacata cu decizia luata....ii respect si vreau sa am o relatie normala cu ei, atat cat se poate...si sunt convinsa ca va fi bine !!!

Paganini - Violin sonata no6
Asculta mai multe audio Muzica »

visele mele...

visele mele se implinesc....
da, plec in Grecia!!! si Turcia, bonus...mi-am propus sa calatoresc, anul acesta, dar n-am sperat ca se va intampla asa repede...e (doar) un infotrip, in interes de serviciu, deci, dar...plec!!!

Salonic, Nei Pori, Paralia, insula Thassos, Canakkale, Kusadasi sunt doar cateva din punctele acestei excursii...mai e un pic, dar abia astept !!! sa va mai spun ce emotii am.....?!

Vama Veche - Am doar 18 ani
Asculta mai multe audio Muzica »

pacaleala de 1 aprilie :)

sau 2? nici nu stiu in ce zi suntem...e primul an in care nu am pacalit pe nimeni si nu mi-am luat-o de la nimeni...o fi semn ca ne-am facut oameni seriosi(sic!)

si ma bantuie o astenie de primavara-zic astenie, ca e la moda, oricum am perioade de astea imposibile in orice anotimp...adica...oboseala, stres, lipsa de chef de viata, ganduri negre....

apoi trec in extrema cealalta...euforie, planuri de viitor, agitatie...si urc si cobor, rad si plang si te strig delirand, vorba cantecului....

o veste buna totusi...am castigat o licitatie mare...si cu putin noroc, mai castigam una maine...deci avem de lucru, daca mai vin si banii, avem toate motivele de fericire....

pe de alta parte...am ametit, de la cercul vicios care se tot invarte...pana cand?! sincer, nu stiu

nu mai vreau sa stiu...nu mai fac nimic sa aflu.....el nu renunta la nebunia asta cu "razbunarea", poate ca pana la urma, chiar vrea sa o aduca in pragul nebuniei, cum a promis...poate asta il va face fericit, poate e atat de nefericit incat nu vede ca exista si alta cale, poate pana la urma, va fi bine pentru fiecare din noi, Dumnezeu stie ce-o fi insemnand acest bine...

cu siguranta insa nici o fapta nu va ramane nerasplatita...

eu am renuntat de mult sa mai lupt, evit sa ma mai intersectez cu ea, sau cu ei, fie si accidental, incerc sa privesc lucrurile constructiv...sa fac ceva cu viata mea, sa am grija de puiul meu....pana la urma, asa cum am mai spus, fiecare sufera cat poate, fiecare face ce vrea, cu viata lui....

mie nu-mi mai pasa...sincer...nici de razbunarea lui, nici de asa zisa lor relatie, nici de telenovela asta care nu se va termina prea curand....am vazut ca pot trai fara sa stiu, fara sa aud, limpede, linistita, impacata cu ceea ce am...pot sa dorm noptile, fara sa ma framant ca e cu ea sau cu alta, ca nu stiu cand se duce, cand vine si cu cine petrece....da, nu-mi mai pasa...si bine e........!!!

ultimul tarm

cel mai trist si cutremurator film pe care l-am vazut in viata mea este Ultimul Tarm-2000. daca inchid ochii, vad scene intregi si-mi dau lacrimile, desi sunt cam 5 ani de cand l-am vazut...

cateva cuvinte despre film, aici:

"Dupa un razboi nuclear pustiitor, omenirea este in pericol din cauza unui nor radioactiv care distruge totul in calea sa. Singura speranta de supravietuire este reprezentata de un submarin nuclear trimis in cautarea unei zone in emisfera nordica unde nivelul radiatiilor este suficient de scazut pentru a face posibila viata. Daca misiunea reuseste, omenirea va supravietui, altminteri specia umana va disparea de pe fata pamantului."

cuvintele sunt de prisos...vi-l recomand.....